Rezoluția ONU pentru o forță internațională de stabilizare în Gaza
O rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU pentru introducerea unei forțe internaționale de stabilizare în Gaza ar putea fi finalizată în maximum două săptămâni. Totuși, există riscul unor întârzieri din cauza disputelor legate de mandatul forței, inclusiv asupra conducătorului militar american, relația acesteia cu forța de poliție civilă palestiniană și un calendar pentru retragerea militară israeliană.
Discuții între țările musulmane
La o întâlnire în Istanbul, ministrul de externe turc, Hakan Fidan, a declarat că deciziile țărilor vor depinde de misiunea și autoritatea Forței Internaționale de Stabilizare. Fidan a subliniat că, dacă misiunea conflictă cu principiile țărilor care vor trimite trupe, va fi dificil pentru acestea să participe. Printre temele discutate se numără rolul de conducere al SUA, un mecanism de deconflictare pentru disputele cu Israelul și posibilitatea stabilirii unui calendar pentru retragerea totală a Israelului din Gaza, contingent pe dezarmarea Hamas.
Participarea țărilor arabe
La întâlnire au participat miniștri de externe din Indonezia, Pakistan, Arabia Saudită și Iordania, precum și reprezentanți din Emiratele Arabe Unite și Qatar. Egiptul, adesea considerat un posibil lider al forței, a fost absent. Iordania a declarat că nu va trimite trupe, dar este dispusă să antreneze o forță de poliție palestiniană selectată, responsabilă pentru menținerea ordinii în Gaza. Rămân întrebări cu privire la interacțiunea dintre cele două forțe și responsabilitățile lor respective.
Violența în Gaza
În timp ce violențele continuă în Gaza, teama pentru fragilele încetări de foc a crescut, 115 persoane fiind ucise și 352 rănite într-o singură zi. Aceasta a fost cea mai sângeroasă zi din teritoriu de la instaurarea încetării focului pe 10 octombrie. Ministrul german de externe, Johann Wadephul, a declarat că este necesară o accelerare a procesului, subliniind importanța umanitară și a securității în Gaza.
Implicarea SUA și percepția internațională
Fidan a acuzat Israelul de încălcarea regulată a încetării focului și de împiedicarea livrării ajutoarelor umanitare. Un diplomat occidental a afirmat că nu există o rezistență față de conducerea SUA în forța de stabilizare, fără a necesita trupe pe teren. Este important ca trupele musulmane să fie percepute ca având un rol de menținere a păcii, și nu de impunere a acesteia.
Provocări în procesul de dezarmare
Se așteaptă ca forța de stabilizare să fie gestionată separat de un nou centru de coordonare civil-militar american, axat pe muncă umanitară. În ceea ce privește dezarmarea Hamas, diplomatului i s-a spus că există încă multe aspecte de clarificat. Hamas a declarat că nu se va dezarma în condițiile în care se teme pentru viața lor din partea israelienilor.
Presiunea din partea țărilor arabe
Presiunea pentru progrese crește în rândul statelor arabe, preocupate de un vid de securitate. Ministrul de externe iordanian, Ayman Safadi, a subliniat necesitatea stabilirii unui calendar pentru retragerea forțelor israeliene din Gaza. De asemenea, a fost accentuată importanța unui mecanism de deconflictare, menționând că Forța Internațională de Stabilizare nu ar trebui să se ocupe de poliția comunității palestiniene.
Concluzie
În contextul tensiunilor și violențelor continue, finalizarea rezoluției ONU pentru o forță de stabilizare internațională în Gaza este esențială pentru a aborda provocările umanității și securității din regiune, dar întârzierile și neînțelegerile rămân o barieră majoră în acest proces.


Se pare că situația din Gaza devine tot mai complicată. O forță internațională de stabilizare ar putea fi soluția de care avem nevoie, dar mă întreb cine va coordona tot acest demers?
Sunt sceptic în legătură cu eficiența unei forțe internaționale. Istoria ne-a arătat că astfel de intervenții nu au mereu rezultate pozitive, iar localnicii sunt cei care suferă cel mai mult.
E bine să vedem că ONU ia măsuri, dar sper ca această rezoluție să nu rămână doar pe hârtie. Fără un plan concret și o implementare rapidă, riscăm să pierdem din nou o oportunitate importantă.
Este greu de crezut că o forță internațională poate schimba ceva acolo fără un suport real din partea comunităților locale. Poate suntem prea optimiști sau poate există interese ascunse în spatele acestei inițiative?