Se împlinesc doi ani de la moartea sopranei Virginia Zeani, o figură emblematică a scenei lirice din secolul XX. Moștenirea sa artistică dăinuie, înregistrările sale fiind în continuare ascultate și analizate în instituții muzicale de prestigiu la nivel mondial, iar numele său este o referință pentru iubitorii de operă.
Născută pe 21 octombrie 1925 în localitatea Solovăstru, județul Mureș, Virginia Zeani a manifestat de timpuriu un talent deosebit, fiind atrasă în adolescență de muzică, literatură și filozofie. Formarea sa a fost influențată decisiv de profesoare renumite precum Lucia Anghel și Lidia Lipkovskaia. Ulterior, și-a perfecționat tehnica în Italia, ceea ce i-a facilitat accesul pe scenele lirice internaționale.
Cariera sopranei Virginia Zeani s-a întins pe o perioadă de peste trei decenii, timp în care a concertat pe cele mai importante scene ale lumii, inclusiv la Metropolitan Opera din New York, Opera din Roma, Teatrul Bolșoi și Scala din Milano. Remarcabilă prin versatilitatea sa, a evoluat de la roluri de soprană de coloratură la cele lirice și, în final, la partituri dramatice. Repertoriul său a inclus personaje iconice precum Violetta din La Traviata, Mimi din „Boema”, Tatiana din „Eugen Onegin” și Desdemona din „Otello”. A abordat cu succes și repertoriul wagnerian, interpretând rolurile Elsa din „Lohengrin” și Senta din „Olandezul zburător”.
Aprecierea publicului se datora atât tehnicii sale vocale impecabile, cât și capacității de a transmite emoție cu naturalețe. Înregistrările interpretărilor sale sunt considerate și astăzi modele de stil, tehnică vocală și expresivitate artistică.
După ce s-a retras de pe scenă, Virginia Zeani și-a continuat activitatea în domeniul muzical, dedicându-se pedagogiei. A devenit profesoară la Indiana University – School of Music, o instituție de renume din Statele Unite, unde a format noi generații de artiști. Printre studenții săi se numără soprana Angela Brown, care a ajuns la o carieră de succes pe plan internațional.
Chiar dacă a locuit o mare parte a vieții în afara României, soprana a rămas profund atașată de originile sale. Vorbea cu mândrie despre rădăcinile sale transilvănene din Solovăstru și a menținut o legătură strânsă cu comunitatea greco-catolică, care a jucat un rol important în formarea sa spirituală.
Recunoașterea valorii sale a fost confirmată prin numeroase distincții. În anul 2011, Regele Mihai I i-a conferit Decorația Regală „Nihil Sine Deo”. Mai recent, în 2022, a fost inclusă de Opera America în Hall of Fame, alături de alte personalități care au marcat istoria operei.
